Cea de-a doua zi a Conferinței Naționale INNOCONSTRUCT a mutat accentul de pe prezentările magistrale direct în miezul grupurilor de lucru, acolo unde specialiștii au dezbătut aplicat problemele la firul ierbii. În cadrul acestei sesiuni extinse de grupuri de lucru, una dintre cele mai dense și valoroase discuții a avut ca temă centrală: „Cum susținem în mod real sustenabilitatea și procedurile de circularitate în domeniul construcțiilor?”.
În timp ce directivele Uniunii Europene stabilesc termene tot mai strânse pentru decarbonizarea sectorului clădirilor, realitatea din piața românească se lovește de un decalaj sever de informare și de o fragmentare profundă a proceselor. Schimbul de idei generat la această masă rotundă a fost moderat de: Conf. Univ. Dr. Ing. Cătălin Lungu (UTCB – Facultatea de Inginerie a Instalațiilor, președinte OAER și prim-vicepreședinte AIIR) și Arh. Ramona Barbu (SUBSTRATE ARCHITECTURE)
Dezbaterea a căpătat o valoare deosebită datorită contribuțiilor aduse de toți participanții de la masă, personalități recunoscute în domeniu: Prof. Dr. Ing. Tiberiu Cătălina (UTCB), Dr. Arh. Sergiu Petrea (Tecton Trust / Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”) și Arh. Florin Enache (#deMâncare / AMAIS). Împreună, aceștia au ghidat audiența printr-un parcurs strategic în trei etape: Informare, Diagnostic și Oportunități de Business.
1. Cadrul de Informare: „Alphabet Soup-ul” normativelor europene și proiectarea integrată
Tranziția către o economie neutră din punct de vedere climatic nu mai este o opțiune filosofică, ci o obligație legală definită de un set complex de reglementări europene. Conf. Dr. Ing. Cătălin Lungu a evidențiat mecanismele esențiale care vor reconfigura regulile jocului în perioada imediat următoare:
- EPBD & CPR: Noua Directivă privind Performanța Energetică a Clădirilor și Regulamentul pentru Produse de Construcții.
- DPP (Digital Product Passport): Pașaportul Digital al Produsului, un instrument obligatoriu care va stoca date despre originea, compoziția și potențialul de reciclare al fiecărui material folosit.
- CSRD & ESRS: Standardele de raportare privind sustenabilitatea corporativă, care vor impune firmelor o transparență ecologică totală.
Pentru a răspunde acestor constrângeri, Arh. Ramona Barbu, susținută de perspectivele practice aduse de Dr. Arh. Sergiu Petrea și Arh. Florin Enache, a subliniat că sustenabilitatea reală nu mai poate fi un simplu „add-on” bifat formal la finalul unui proiect. Ea necesită o proiectare integrată autentică, în care arhitectura, ingineria instalațiilor și analizele specifice de LCA (Evaluarea Ciclului de Viață) și LCC (Calculul Costurilor pe Ciclul de Viață) sunt contopite într-un flux unic de date încă din faza de concept. Prof. Dr. Ing. Tiberiu Cătălina a punctat, de asemenea, importanța acurateții datelor tehnice în simulările energetice pentru a evita discrepanțele dintre proiect și realitate.
2. Diagnosticul pieței: Capcana birocrației și importanța strategiei Top-Down
Un chestionar live realizat în timp real în rândul specialiștilor prezenți la masa rotundă a scos la iveală un diagnostic extrem de sincer, dar îngrijorător, privind nivelul de maturitate a sectorului AEC din România pe axele digitalizării, sustenabilității și circularității. Discuțiile colective au evidențiat două paradoxuri majore:
- Legislație existentă, dar complet necunoscută: Există acte normative fundamentale care sunt ignorate în masă atât de beneficiari, cât și de autoritățile publice (un exemplu flagrant fiind Planul Național de Achiziții Publice Ecologice).
- Teama de conformare „pe hârtie”: Cea mai mare îngrijorare a experților de la masă este riscul ca viitoarele legi naționale de transpunere a directivelor UE să fie respectate doar formal, prin rapoarte birocratice stufoase, fără un impact real în șantiere.
Concluzia generală a grupului a fost fermă: mentalitatea beneficiarilor trebuie educată de urgență. Există reguli tehnice, însă lipsesc culturile organizaționale capabile să le înțeleagă valoarea economică pe termen lung.
„O strategie exclusiv bottom-up, bazată pe inițiativa izolată a pieței, este prea lentă. Pentru a susține sustenabilitatea în mod real, avem nevoie de o abordare strategică de tip Top-Down – prin mecanisme stricte de control legislativ și stimulente financiare clare care să forțeze adoptarea practicilor verzi”, s-a subliniat la unison în cadrul dezbaterii.
3. De la barieră la profit: Top 4 Oportunități de Business în economia circulară
Dincolo de radiografia problemelor, valoarea centrală a acestei sesiuni a constat în capacitatea colectivă a participanților de a transforma provocările de mediu în oportunități economice imediate. Aceștia au selectat un Top 4 al ideilor de business cu potențial uriaș de dezvoltare pe piața locală:
- Programe de formare și training specializat: Cursuri intense dedicate consultanților și auditorilor, axate strict pe calculul amprentei de carbon, utilizarea indicatorilor europeni de mediu și operarea instrumentelor software verzi.
- Soluții software și aplicații AI pentru LCC și Amprenta de Carbon: Platforme inteligente capabile să le ofere instant arhitecților, dezvoltatorilor imobiliari și constructorilor estimări precise privind emisiile de CO2 și costurile totale pe întregul ciclu de viață al clădirii.
- Leasing de echipamente (Modelul de Economie Circulară pură): O schimbare radicală de paradigmă contractuală. Producătorii de sisteme HVAC, finisaje, mobilier modular sau corpuri de iluminat păstrează proprietatea și asigură mentenanța produselor. Dezvoltatorul sau clientul plătește doar pentru utilizare (as-a-service), iar la finalul ciclului de viață, producătorul preia echipamentele pentru a le recondiționa sau recicla integral.
- Cercetare în materiale și tehnologii disruptive: Investiții în dezvoltarea de soluții autohtone inovatoare, cum ar fi vopselele termoizolante avansate sau materialele compozite cu o capacitate ridicată de stocare a carbonului.
Concluzie: Două fețe ale aceleiași monede
Această sesiune de dezbateri a demonstrat că digitalizarea și sustenabilitatea sunt interdependente. Fără instrumente digitale avansate – precum modelele BIM, pașapoartele digitale de produs și bazele de date federate –, trasabilitatea materialelor și economia circulară rămân simple concepte teoretice, imposibil de monitorizat.
Mesajul lansat către comunitatea AEC în urma contribuțiilor aduse de Ramona Barbu, Cătălin Lungu, Tiberiu Cătălina, Sergiu Petrea și Florin Enache este un ghid pentru următorii ani: companiile care vor depăși etapa conformării formale și vor investi de pe acum în fluxuri de analiză digitală a impactului de mediu nu doar că vor asigura reziliența proiectelor lor, ci vor deveni noii lideri de business ai pieței din România.