În prezent, industria cimentului emite cantități mari de dioxid de carbon care daunează climei, însă lianții alternativi pe baza de carbonat de magneziu ar putea schimba radical acest lucru, betonul urmând să se transforme în viitor într-un veritabil recipient de stocare a acestui gaz.
Producția de ciment trebuie să își reducă drastic amprenta asupra mediului. Prin urmare, cercetătorii Empa (platforma elvețiană de laboratoare pentru tehnologie și știinta materialelor) lucrează la rețete alternative de ciment care provoacă mult mai puține emisii sau chiar pot lega dioxidul de carbon din gazul cu efect de seră.
 |
Fiind cel mai utilizat produs din lume cimentul este indispensabil, dar reputația sa a devenit destul de contaminată în cursul dezbaterii climatice în curs. Amestecat cu apă, nisip și pietriș, rezultă beton, pe care este construită lumea noastră modernă. Cu toate acestea, materialul este în centrul atenției în primul rând din cauza unei alte proprietăți: producția de o tonă de ciment provoacă în jur de 700 kg de dioxid de carbon (CO2) care este emis în atmosferă. Acest lucru este mai mic decât în cazul producției de oțel sau aluminiu dar cantitatea este cea care face diferența. |
Ponderea emisiilor globale de CO2 cauzate de industria cimentului este în prezent de aproximativ șapte procente. Cu toate acestea, este probabil ca acest lucru să crească în viitor, deoarece cererea este în creștere în Asia și tot mai mult și în Africa, în timp ce producția în Europa este mai mult sau mai puțin stabilă.
Programul Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) solicită, de asemenea, dezvoltarea și utilizarea imediată a unor noi materiale pe bază de ciment, care sunt mai ecologice și, în același timp, mai eficiente din punct de vedere al costurilor. Cercetătorii Empa lucrează astfel la tipuri alternative de ciment și beton care produc gaze cu efect de seră mai puțin dăunătoare sau chiar pot lega CO2.
O soluție promițătoare este reprezentată de așa-numitul ciment CSA, realizat din sufoaluminat de calciu, ce necesită temperaturi cu apoximativ 200˚C mai mici, cantitatea de dioxid de carbon emisa fiind de 200 kg. Astfel pe lângă efectul reducerii consumului energetic obținut se poate diminua și conținutul de piatră de var din rețetă, principalul vinovat l emisiilor de CO2. Pe lângă cimentul CSA, cercetătorii se uită la constituenții înlocuitori care se acumulează ca deșeuri în alte industrii incluzând zgura de la furnalele folosite la producerea fontei și cenușa în suspensie rămasă de la arderea cărbunelui. Ambele produse pot fi amestecate cu ciment pentru a ajuta la reducerea emisiilor de CO2.
Însă aceste materii prime secundare nu pot satisface cererea gigantică a industriei. Cercetătorii Empa fac, așadar, noi drumuri și identifică ramuri ale industriei ale căror reziduuri sunt încă puțin utilizate cum ar fi zgura de înaltă calitate prin recuperarea metalurgică a metalelor prețioase din deșeurile electronice care poate fi amestecată cu ciment respectând standardele legale fiind posibil să se utilizeze și deșeuri minerale de construcție pentru aditivii de ciment.
Tipul de aditivi din ciment ar putea fi chiar schimbat în așa fel încât procesul de ardere să fie complet eliminat. În așa-numitul ciment alcalin activat, componentele precum zgura, cenușa sau argila calcinată sunt animate la reacția chimică dorită prin soluții alcaline puternice, cum ar fi silicații de sodiu. Produsele acestei reacții se combină apoi pentru a forma un material a cărui rezistență la compresiune corespunde cu cea a cimentului convențional ars.
Varietatea de produse din ciment și beton va crește în viitor iar pentru producătorii de materiale de construcție, această diversitate duce la cerințe crescute. De asemenea se consideră că utilizarea materiilor prime secundare ar face soluțiile locale mai atractive dacă nu ar exista rute de transport, de exemplu pentru că în apropierea unei fabrici de ciment se produc reziduuri industriale adecvate.
Articolul îl regăsiți aici.